Andrei Plesu despre Monica Macovei

"Exterioară 'sistemului', dacă nu chiar în răspăr cu el, Monica Macovei avea datele unei victime sigure. Urma să fie înghiţită de rutina deviatorie a unui organism impur, viciat, opac. M-am înşelat. Tenacitatea fără breşă, privirea fixă asupra ţintei, efortul calm şi constant (indiferent ce tensiune şi uzură ascunde) au prevalat asupra circumstanţelor. Tipul acesta de personalitate a lipsit, cred, pînă acum, tranziţiei româneşti. Monica Macovei nu face gesturi ample şi declaraţii tari, nu-şi cultivă, tandru, imaginea, nu-şi grădinăreşte, demagogic, cariera. Spune strictul necesar şi nu apare decît cînd e, cu adevărat, nevoie. Sobră şi concentrată ca un bonz, fără umori, fără lamentaţii, învăluită de o foarte expresivă, aproape misterioasă, inexpresivitate, ea pare străină de spiritul locului. E, în orice caz, la antipodul unui anumit gen de politician 'charismatic'..."
"Monica Macovei e un samurai fragil, un luptător translucid, care nu cîştigă prin violenţă şi masivitate. Armele ei sînt precizia, detaliul şi consecvenţa. Am cunoscut multe specii de inflexibilitate, al căror substrat e nesimţirea. Cu alte cuvinte, nu toţi cei drepţi sînt drepţi cu vocaţie. Judecata categorică e, uneori, un fenomen colateral al sărăciei sufleteşti, al unei firi nemiloase, dacă nu al stupidităţii pur şi simplu. În cazul de faţă, nu avem, cred, de a face cu un geometru infailibil al jurisprudenţei, ci cu un om de convingeri, un om care crede în 'spiritul obiectiv' al legilor şi în onoarea lor."