Mitica a murit - Mircea Vasilescu

"Care e, mă întreb, personalitatea Bucureştiului? Şi cum mai poate fi definit "bucureşteanul" de azi ca tip cultural expresiv pentru oraş? Mă tem că problema Capitalei noastre nu este aceea a diferenţei prea mari faţă de capitalele europene în problema serviciilor publice: canalizarea, străzile, transportul, reţeaua de apă sînt chestiuni care pot fi aduse la un numitor european cu investiţii şi cu o bună organizare. Dar mă tem că trăim într-o capitală care îşi pierde personalitatea sau (mai rău) riscă să-şi construiască o personalitate falsă - nu e nici europeană, nici neeuropeană; e un loc care ne ţine pe toţi la înghesuială, un loc din care fiecare dintre noi încearcă să scoată un ce profit; un teritoriu în care dimineaţa maşinile cară bezmetice nişte oameni spre locul de muncă, pe seară îi cară înapoi (eventual, cine are bani şi chef se înfundă în cluburi şi cîrciumi, cu senzaţia că participă la "viaţa de noapte", ca-n Occident...). În rest, nu mai avem nici măcar obiceiul ieşirii pe Corso (care la Roma este în continuare o tradiţie nesmintită), cu atît mai puţin alte rituri, mituri şi tabieturi care să ne facă să simţim că aparţinem unei comunităţi umane. În schimb, ni se pare tot mai mult că devenim occidentali dacă umplem trotuarele de maşini luxoase, dacă avem buticuri de modă şi blocuri noi de sticlă fumurie, atît. O coajă civilizatorie ne împiedică să observăm că un oraş cu şapte primării îşi lasă în paragină centrul istoric, că singurele evenimente "comunitare" sînt niscaiva concerte rock în Piaţa Revoluţiei, că trăim întîmplător într-un mare oraş în ale cărui valori nu mai credem şi al cărui farmec nu-l mai putem păstra. Sîntem tot mai nevrozaţi şi nu mai ştim decît să ne răstim la autorităţi. Nu mai avem nici un haz. S-a rupt de tot gazometrul. Mitică a murit."